sa ne destrabalam putin

lumea ma arata cu ”destiul” ca nu mai scriu, ma injura chiar, se pare ca am provocat o mica dependenta cu blogul asta al meu, heheh, asta e d bine, nu?

deci sa bagam, sa scriem, sa va tinem l curent: sunt bine, inca nu ma omora bucurestiu asta d cacat plind d praf si de gunoi/gunoaie. am muncit, mi-am luat bani, acu muncesc iar sa iau bani. saptamana trecuta am avut alaturi de alti colegi, niste mici crize a la hitler, de crime in masa si omorati trebuiau sa fie toti oamenii prostii (oamenii prosti sunt inutili omenirii deci progresului), nu se intampla totusi nimic pt ca desi am pus mana de la mana, n-am reusit sa strangem bani pt o amarata de mitraliera, mare pacat (dupa cum se poate observa, am inceput sa devin iar o pacatoasa, asta e)

altceva: mi-am facut un plan pt saptamana care e p sfarsite: sa fac curatenie si sa fac salata de vinete, una din 2 mi-a iesit, adica curatenia, a fost superbbbbb, m-am destrabalat singura pe balcon aruncand tonele de lucruri inutile stranse acolo din tata/mama in fiu/fiica, intr-o tinuta nu prea adecvata, adicatale chilotei si maieut (ce sa fac, era al dracului d caldddd), vecinii inca nu mi-au lasat flori l usa dar am vazut cateva telescoape uitate neglijent pe balcoanele invecinate

dar cel mai important lucru este ca vineri seara l-am cunoscut pe dracu/diavolul. concluzie: ma asteptam sa fie mai rosu sau mai negru si sa detina in recuzita lui lucruri mai pacatoase. pe scurt: dracu/diavolul e mai nepacatos ca mine, saracu, probabil nu se integreaza in timpurile actuale.

de dupa 2 saptamani de asteptari si 4 zile de mers pe la biserici, dat de pomana, pus acatiste, citit biblia, umblat cu matanii pe la maini, tot nu castigai la loto. dezamagire enorma, aproape de disperare, plansete (nu pot sa descriu in amanunt ca ma apuca iar). inca nu-s p deplin resemnata… oare D-zeu chiar nu ma iubeste, eu care n-am mai pacatuit de cateva zile, care urmez calea si ma pocaiesc si ma supun? Oare D-zeu nu-mi vrea binele, nu vrea sa fiu si eu fericita? deci nu mai inteleg nimic, am facut tot ce scria l carti ca se face, l-am acultat pe bunul meu prieten x care m-a sfatuit cu mult bun simt si cu multa ingaduinta sa nu mai pacatuiesc ca am ajuns un animal, si nimic, nimic nu s-a schimat. ce sa fac? astept sfaturi

din pacate nu am nimic interesant de povestit sau batut campii, n-am facut altceva zilele astea decat sa muncesc ca un mic sclavete pe plantatie iar acasa am reusita sa umplu ghiuveta de vase murdare si sa raman fara nici o farfurie/lingura/furculita/cana curata, motiv pt care de 2 zile mananc din aceeas farfurie, pe care nu o spal (planul e sa le spal pe toate in vichend si pt ca nu vreau sa fac discriminare intre vase, nu pot si nu vreau sa spal pana atunci nici una). nici l capitolul toale nu stau prea bine, noroc cu prieteni mei care cu ocazie d onomastia/zi d nastere/8 martie/1 martie/ziua copilului, imi aduc kiloti si cu fostii mei care in mometul despartiri mi-au lasat fiecare cate 2-3 pereki d kiloti d-ai lor, deci ma descurc cu lenjeria d corp destul de ok (in aia d barbat ma simt superb, libera ca pasarea cerului, da, banuiesc ca intr-o viata anterioara am fost barbat si anumite caracteristici comportamentale mi-au ramas). ciorapi nu-mi trebuie ca mi-am scos ”copitele” l soare, iar l pantaloni, fuste, bluze, o duc bine pt. ca am o manie sa strang haine de-a lungul anilor (am haine si de acum 10 ani p care inca l mai port).

presimt ca daca beau maine seara o sa mai mananc o saptamana din farfuria aceea si ca o se epuizeze si recuzita de toale.om trai si om vedea

Impacarile, ce sunt draga impacarile? nu spunem ce zice dexu ca e trist, spunem si noi din propria experienta ce e cu ele si nu spunem nici de impacari d-alea de cuplu, iubiri, bla bla patee. deci spunem de impacari d-alea ca intre coekipieri, d-alea cand nu vorbesti cateva zile cu persoana pe care esti suparata, cand iti iei jucariile si pleci, ca in fata blocului cu curu in nisip cand te supara “pretenu’ d joaca si incepi sa urlii isteric ”tanti mama lu” x… x, mi-a facut bla bla”, despre asta e vb. aceste impacari, nu stiu daca a observat cineva, da” mereu se termina intr-un fel cat d cat lacrimogen sau telenovelistic, cu un noroc dat cu alcohol in care lumea spune “nu mai fac asa, n-o sa se mai intample” iar in functie de apropierea care exista sau nu intre ”certati”, cu o imbratisare fizica sau una din priviri. lucruri inutile si cretine, scriu despre asta ca ceva d genu s intampla sapt. asta si d-aia, plus ca ceva lume imi recomanda sa ”bag” despre asta